SEXTIL PUȘCARIU

 

A scris peste 400 de lucrări de mare valoare științifică. A fondat și condus revista Dacoromania și a întemeiat Muzeul Limbii Române din Cluj. Unul dintre cei mai mari lingviști ai României.

Născut la 4 Ianuarie 1872 în Brașov. A făcut studiile gimnaziale la Brașov, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895-1899), apoi în Franța, la Paris (1899-1901) și Austria, la Viena (1902-1904). Doctor în Filosofie de la Universitatea din Leipzig (1899), docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904- 1906). Profesor extraordinar începând cu anul 1906, a fost titularul catedrei de limba și literatura română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918.

Comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității din Cluj după unirea Transilvaniei, Sextil Pușcariu a fost numit primul rector al acesteia în anul 1919, apoi prorector (1920-1921). Membru corespondent al Academiei Romane din 1905 și începând cu anul 1914, titular. Reprezentantul României la Institutul internațional de cooperație intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul internațional de lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj.

A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuți (1918) și Cultura (1924).

Membru în Senatul Legionar. După instaurarea forțată a comunismului în România, scrierile alesului lingvist, istoric literar și de cultură cu o bogată formație filosofică, Sextil Pușcariu, au fost în mare parte puse la index. Doar câteva lucrări fac excepție, unele dintre ele plagiate de altfel cu neobrăzare și revendicate de un întreg colegiu de falși intelectuali marxiști, cum ar fi Dicționarul Academiei, tomul I, de la litera A până la litera L (până la cuvântul "lojniță"), într-un dicționar numit "al Academiei Republicii Populare Romîne" apărut la finele anilor ’50.

Noile capete "revoluționare" în frunte cu Al. Rosetti (din ordinul căruia a fost ars manuscrisul poeziei Doina de Mihai Eminescu în anul 1949) și Ov. Chromălniceanu (cunoscut parazitar comunist), două capete mediocre, taie, spânzură și adaugă sentințe grele pe seama tuturor scriitorilor români adevărați, înlăturându-i totalmente din circuitul public. Anchetat în mai multe rânduri de noii inchizitori comuniști, marele om de cultură Sextil Pușcariu se stinge din viață în ziua de 5 Mai 1948, scutindu-i pe cerberii marxiști de a-l întemnița, în valul masiv de arestări ale legionarilor din noaptea de 14 spre 15 Mai 1948.

 

OPERA (lucrările cele mai importante publicate de autor):

Die rumänischen Diminutivsufixe. Leipzig, 1899 (în vol. VIII din Anuarul Seminariului Roman din Lipsca);

Lateinisches ti und ki im Rumänischen, Italienischen und Sardischen. Leipzig, 1904;

Rapoarte despre cărți prezentate la concurs pentru premii. În Analele Academiei, Partea administrativă. Tom XLI, 1920-1921, pag. 121, 165;

Raport asupra dicționariului. În Analele Academiei, Tom XLI, 1920- 1921, București, 1922;

Cuvânt de deschidere rostit la al doilea congres al Asociației Profesorilor din România. Editura Cartea Românească, Cluj, 1921;

Din perspectiva Dicționarului. Tipografia Ardealul, Cluj, 1922;

Daco-Romania, buletinul Muzeului Limbii Române din Cluj, 1921, 1922;

Literatura Română. Biblioteca Semănătorul, Nr. 70, Arad, 1925;

Dicționarul Academiei. (Academia Română), editura Cultura Națională, București, 1926;

Studii istro-române. Vol. 2, (Academia Română), București, 1926;

Istoria Literaturii Române. Editura Krafft și Droibeff, Sibiu, 1939;

Dacoromania. Buletinul Muzeului limbii române. Vol. IX, 1936-1938, 696 pag. Tipografia Monitorul Oficial, București, 1938;

Micul atlas lingvistic român. Publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Vol. I: Părțile corpului omenesc și bolile lor de Sever Pop. Cluj, 1939;

Îndreptar și vocabular ortografic. Editura Cartea Românească, București (in colaborare cu Naum A. Teodor);

Istoria literaturii române (epoca veche). Sibiu, 1930;

Limba română. Vol. I, Ianuarie 1940, București; Vol. II (postum), București, 1959 (lucrare descriptivă generală). Traducere în limba germană de H. Kuen, 1943;

Vasile Pârvan. București, 1927;

Dicționarul Academiei. Tomul I, (A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L), 1913, 1934, 1937, 1940, 1948, 1949 (până la cuvântul lojniță);

Pe marginea cărților (extras din revista Dacoromania, IX, 1936-1938, Cluj);

SCHIȚE în revista Vatra, II, 1895;

ARTICOLE în Convorbiri literare, Dacoromania, Junimea literară (Cernăuți), Luceafărul, Transilvania, Kritischer Jahresbericht der Rumänischen Philologie (Erlangen), Festschrift Meyer-Lubke (Halle), Tribuna (Arad), Zeitschrift für Rumänische Philologie, Analele Academiei, Studi sulla România (Napoli), Cugetul Românesc etc.